Ambele părți raportează violența sexuală comisă de inamicul lor – dar aceste crime sunt greu de investigat

Ambele părți raportează violența sexuală comisă de inamicul lor – dar aceste crime sunt greu de investigat

La cinci luni de la atacurile din 7 octombrie, Națiunile Unite a anunțat au găsit motive rezonabile să creadă că luptătorii Hamas și alții implicați în atacuri au comis crime de violență sexuală, inclusiv viol, viol în grup și alte crime sexuale legate de conflict.

Ambele in acelasi timp experți ONU și două organizații independente (Adamer – o Asociație palestiniană de sprijinire a prizonierilor și a drepturilor omului – și Medici pentru Drepturile Omului) a susținut că există acuzații credibile conform cărora femei și fete palestiniene au fost violate în timp ce erau deținute de forțele israeliene.

Violența sexuală este una umbrelă de termen care acoperă o serie de acte de natură sexuală împotriva femeilor, fetelor, bărbaților și băieților. Include violul, căsătoria forțată, prostituția forțată, sarcina forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată. De asemenea, acoperă sclavia sexuală, traficul în scopul violenței sexuale sau exploatarea atunci când sunt comise în situații de conflict.

Violența sexuală are mai multe scopuri. Dezumanizează populația civilă, umilește victimele și creează teamă în comunitățile locale în care este comisă. Referințe arată că și copiii născuți din violență sexuală se confruntă cu riscuri semnificative de discriminare. Prin urmare, aceste crime au efecte de lungă durată asupra indivizilor și comunităților.

Violența sexuală în conflict continuă atâta timp cât oamenii poartă război. În ultimii ani, crimele sexuale au fost semnalate în conflicte Sudul Sudanului, Etiopia, Republica Democrata din Congo, Haiti, Ucraina iar din statul Islamic împotriva femeilor Yazidi din Irak.

Multă vreme ONU sunt considerate aceste crime ca o parte inevitabilă a războiului. Abia în anii 1990, după conflictele din fosta Iugoslavie și Rwanda, comunitatea internațională a condamnat folosirea violenței sexuale ca o armă de război.

Ce spune dreptul internațional?

The Convențiile de la Geneva și protocoalele sale adiționale, care reglementează comportamentul părților la conflicte armate, interzic în mod specific folosirea violenței sexuale în timpul conflictului armat.

De asemenea Statutul Romei, care dă Curții Penale Internaționale puterea de a urmări penale crime internaționale, clasifică violența sexuală drept infracțiune. El etichetează fie genocid, crime împotriva umanității, fie crime de război, în funcție de circumstanțe.

Mai multe instanțe diferite au urmărit cu succes persoane pentru infracțiuni, inclusiv violență sexuală. Acestea includ organisme internaționale înființate pentru a investiga conflicte specifice, cum ar fi Tribunalul Penal Internațional pentru Rwandacare a fost finalizată în 2015 și procesul lui Dominic Ongwencare a fost vinovat, printre alte infracțiuni, de viol în calitate de comandant al Armatei de rezistență a Domnului în Uganda în anii 1990.

ONU spune că violul a avut loc probabil în timpul atacului Hamas asupra Israelului.

Între timp, condamnarea unui ofițer al armatei siriene, Anwar Raslan pentru crime împotriva umanității, inclusiv viol, într-o instanță de la Mannheim în 2022, a creat un precedent pentru ca instanțele naționale să poată aduce acuzații pentru a pune în aplicare legile jurisdicției universale, care permit instanțelor să judece astfel de crime, indiferent de locul în care au fost comise.

Dar, deși aceste crime sunt adesea comise în timpul oricărui conflict armat, au existat proporțional foarte puține urmăriri penale. Unul dintre motivele lipsei de responsabilitate în acest domeniu este că investigarea violenței sexuale este o provocare. Ancheta privind violența sexuală din Gaza nu face excepție.

De ce sunt greu de investigat crimele sexuale?

Sunt niste videoclipuri care par să arate atrocitățile comise în timpul atacului din 7 octombrie asupra Israelului. Dar violența sexuală este de prea multe ori o crimă neraportată și ascunsă. Acesta este motivul pentru care este atât de greu de investigat.

Deținuții palestinieni eliberați din custodia israeliană s-au plâns și de violență sexuală și umilire.
EPA-EFE/Alaa Badarneh

Victimele pot fi reticente în a se prezenta din mai multe motive. Unii pot fi prea afectați din punct de vedere psihologic și emoțional pentru a-și spune poveștile. Acest lucru este valabil mai ales în timpul unui conflict activ în care suportul psihologic personalizat nu este disponibil pentru victime. Și victimele sunt, de asemenea, probabil să se teamă de stigmatizarea socială și de repercusiunile asociate violenței sexuale. De exemplu, ei pot fi respinși de comunitățile lor.

Oamenii care încearcă să se împace cu faptul că au suferit acest tip de traumă riscă să fie retraumatizate de fiecare dată când își spun povestea. Li se poate cere să-și amintească de multe ori aceste evenimente în fața anchetatorilor, jurnaliștilor, organizațiilor pentru drepturile omului, procurorilor, avocaților apărării și judecătorilor.

Profesioniștii care interacționează cu victimele violenței sexuale ar trebui să fie instruiți să utilizeze o abordare centrată pe supraviețuitor care promovează siguranța emoțională și fizică a victimelor și construiește o relație de încredere cu acestea. Dar realitatea este că intermediarii terți obișnuiau să ajungă la victime – și chiar și traducătorii pe care îi folosesc – s-ar putea să nu aibă abilitățile sau experiența necesară pentru a se ocupa de aceste probleme sensibile. Prin urmare, procesul de cercetare poate provoca daune suplimentare.

În plus, situația din Gaza rămâne volatilă. Jurnaliştii şi cercetătorii lucrează într-un mediu precar, plin de provocări de securitate. Este dificil pentru anchetatori să ajungă fizic la presupusele victime atunci când acestea sunt în viață.

Și, având în vedere realitatea situației de pe teren, este probabil să treacă mult timp între săvârșirea infracțiunilor și legiștii vor putea acces la scenele crimei – mai ales dacă victimele au fost ucise și îngropate. Este posibil ca timpul să compromită orice dovezi disponibile.

Așadar, chiar dacă ONU susține că există „temeiuri rezonabile de a crede” sau „afirmații credibile” că au fost comise infracțiuni sexuale, este probabil să dureze ani pentru identificarea și urmărirea penală a făptuitorilor. Pentru aceste proceduri judiciare, sarcina probei este superior. Spre deosebire de investigațiile ONU – cum ar fi cele care susțin că infracțiunile sexuale au fost comise de ambele părți – o crimă trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul Gaza, dificultățile în investigarea violenței sexuale vor îngreuna victimelor să caute dreptate și despăgubiri. Dar asigurarea răspunderii pentru aceste crime va fi crucială pentru a rupe ciclul impunității în interesul reconcilierii și al unei păci durabile pe termen lung.

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *