disidență, blocare a partilor și deficit de democrație, cum să înțelegem criza?

La France Insoumise (LFI) se află în centrul unei crize care afectează atât imaginea publică, cât și coeziunea mișcării, după cum a relevat o nouă dispută între un militant breton și conducerea partidului. lors d’une assemblée le 16 decembrie à Rennes.

Această situație este incrisă într-o suită de controverse și de tensent son conducător, Jean-Luc Mélenchon. Ce dernier avait suscité de nouveau les polémiques en refusant de qualifying les attaques du Hamas du 7 octobre dernier comme des „acts of terrorists”, les désignant plutôt comme des „crimes of the struggle”, etc. renvoyant dos-à-dos les deux camps.

Potrivit unor sondaje, Jean-Luc Mélenchon este acum personalitatea politică cel mai puțin apreciată a francezilor 62% din opinii favorabile. Un autre sondage, quant à lui, affecte l’image du mouvement, le considérant plus dangereux pour la démocratie que le Rassemblement nationale (RN) et réveille également que 60 % des Français estiment que LFI este un parti care “attise la violet” contre 52 % pour le RN.



Citeşte mai mult:
Comment les divisions sur le conflict israélo-palestinien montrent les faiblesses de la gauche


Această criză depășește simpla percepție a mișcării de către francezi și atinge și funcționarea ei internă. Depuis les élections législatives de 2022, dec voix s’élèvent au sein du mouvement, criticant le deficit de democratie et de pluralisme au sein de LFI. Această criză fără precedent, atât într-o măsură mai mare în mediere, este simptomul unui blocaj al organizației partizane de către fondator. LFI s’apparente more à o part personal, centre sur la figure de fiul custode-șefqu’à un mișcare parțială.

Aujourd’hui, Jean-Luc Mélenchon este perçu par ses disidents, avec Clémentine Autain et François Ruffin en tête, et plus largely au sein de la gauche, comme un agent perturbateur. Sa capacité à nuire este judecată superioară sa capacité à unir, et l’implosion de la Nupes este citat ca exemplu al acestei dinamici de către adversarii săi à gauche. Acest lucru ridică întrebări cu privire la capacitatea lui Jean-Luc Mélenchon de a continua să întruchipeze unul figură a stabilităţii şi a preşedinţiei toarnă mișcarea.

Liderul L’ombre d’un toujours prezent

Malgré fiul retrait anunta, Jean-Luc Mélenchon garde une centrale influența asupra direcției și a liniilor politice de LFI. Acest lucru a devenit evident în timpul nominalizării în unanimitate a lui Manuel Bompard, un loial fostului candidat, în fruntea coordonarea miscarii. Cei 21 de membri ai „Coordination des Espaces” decizia implicită și goală includ des proches du lider, cum ar fi Sophia Chikirou, Gabriel Amard, Mathilde Panot, Louis Boyard, Danièle Obono, Clémence Guetté et Manon Aubresproech me. În revanche, cu siguranță, tels qu’Alexis Corbière, Clémentine Autain, François Ruffin și Eric Coquerel, afirmment ne pas avoir été consultés et se retrouvé écartés des instances operationales.

Cette désignation este perçue par sures membres în interne comme “o curatare”, un act de “verrouillage” sau encore une forme d'” autodesignation “. Nominalizare Cette este révélatrice de l’influence persistente de Jean-Luc Mélenchon la conducerea partidului.

În ciuda retragerii sale anunțate, Jean-Luc Mélenchon păstrează o influență centrală asupra direcției și liniei politice a LFI.
Guillaume Souvant/AFP

În același timp, în assumant la co-președinție cu Clémence Guette de l’Institut La Boétie, il conserve une strategic position au sein du mouvement. Acest institut este conceput ca un laborator de idei pentru partid și formarea viitoarelor orașe, concentrându-și programele pe temele dragi fostului candidat, permițându-i acestuia să continue să exercite o stăpânire fermă asupra ideilor. façonner les futurs leaders du parti selon ses principes et sa vision politique.

O societate de curte

Malgré les critiques et les disidences, Jean-Luc Mélenchon rămâne centrul de greutate al mișcării, întărit de o gardă apropiată care funcționează ca un société de cour. Ce cercle d’intimes, composé de proches et de fidèles, joue un rol clef dans la direction et les stratégies du parti, écartant critiques et disidents.

Raquel Garrido el va fi primul care se confruntă cu consecințele, suspendat din rolul său de purtător de cuvânt al Adunării Naționale pe o durată de patru luni de „biroul politic”, organ care nu figurează în nicio organigramă a mișcării. Această sancțiune urmează criticii publice la adresa strategiei și direcției LFI, în special împotriva liderului său.

Des reproches se sont rapidement élevés, condamnând premiul de sancțiune împotriva lui Garrido și stabilind o paralelă cu celle d’Adrien Quatennens, exclus du groupe parlementaire pour quatre mois suite à sa conviction pour dhunes conjugales. Clémentine Autain consideră sancțiunea cette comme un cas de „două greutăți, două măsuri”. Ea notează că deputatele Danièle Obono și Sophia Chikirou, apropiate liderului, nu au fost deranjate de acest birou pentru diferitele lor afaceri: Obono a calificat Hamas drept „mișcare requantirou” mise en examen pour escroquerie aggravée.

O blocare sistematică a velléités de democracy

Blocarea și deficitul de democrație internă lasă lui Jean-Luc Mélenchon rolul de unic decident în cadrul mișcării. Această poziție este întărit de sosirea prim-miniştrilorélus lors des dernières législatives, qui lui manifestent une grande loyauté.

Cette dynamique nu numai că își solidifică poziția preeminentă în cadrul mișcării, dar garantează și angajamentul fidel al aliaților săi. Loialitate și interdependență între lider și „curțizanii” săi consolidant son effect et son pouvoir au sein de LFI. În d’autres termes, această situaţie îi permite de a menţine sonul emprise sur le parti et de s’appuyer sur leur loyauté inébranlable. En reprenant l’image de la société de court de Norbert Eliasin peut comparar le mouvement à une monarhie absolue.

În acest sistem, funcționarea este informală și arbitrară, dictată prin voința unui singur om sau de câteva dintre ele. Quant à sa baze militante, elle n’exercice, nicio influență asupra deciziilor partilor. Sociologul francez Manuel Cervera-Marzal, care a publicat în 2021 un studiu sociologic despre France Insoumise, îi caracterizează pe militanții insoumis comme étant “sans droits et sans devoir”.

Controlul exercitat de anturajul fidel al lui Jean-Luc Mélenchon în cadrul mișcării cristalizează o blocare sistematică a dorințelor democrației și pluralisme internes. Această strategie de blocare, centrată pe figura liderului său, étouffe orice încercare de reînnoire sau divergență ideologică. Ca reacție, figurile dizidente și-au putut găsi un al doilea suflu făcând o alianță la marginile mișcării, s’affranchissant ainsi de la tutelle du leadership établi.

O nouă uniune de la gauche fără Jean-Luc Mélenchon?

Parmi les disidents les plus médiatisés figurent François Ruffin, Clémentine Autain, Alexis Corbière et Raquel Garrido. Aceștia din urmă, împreună cu trei deputați din alte partide politice – Jérôme Guedj (PS), Julien Bayou (EELV) și Elsa Faucillon (PCF) – au format un grup informal, „Les Unionistes”.

Des membre d'EELV, du PS și de LFI chantent à la sfârșitul unei întâlniri contre le proiect de loi sur l'immigration du gouvernement et la stigmatisation des étrangers à Saint-Ouen, în nordul Parisului, 7 decembrie 2322
Raquel Garrido (à gauche) și Clémentine Autain (au centru) lors cu des membres du Parti socialiste, du Parti communiste et d’Europe Ecologie les Verts lors d’un meeting contre la loi sur l’immigration à Saint-Ouen le 7 2023 .
Geoffroy Van Der Hasselt/AFP

Ils envisagent une ALIANŢĂ pour la nomination d’un candidat unique aux prochaines presidential elections, en organizing des primaires de la gauche, contournant ainsi the lockout et le deficit de democratie de LFI. Această strategie ar putea să nu producă rezultatele obținute într-o parte personală și puternică card comme LFI, moins dépendent de ses militants du fait de son financement étatique et donc moins influenced par leur avis, et qui reste la première force à gauche cu ses 75 deputés à l’Assemblée national.

În plus, decizia lui Jean-Luc Mélenchon de ne pas participer à la Primare populaire din 2022 illustre la complexity et les défis des primaires en tant qu’outil d’unification. Istoria recentă, în special primarele din 2017 ale republicanilor și ale partidului socialist, arată că acestea pot exaceber les divisions internes.

Această dinamică riscă de reproducere la même schema au sein de la gauche, în care multiplicarea nominalizărilor ar putea fragmenta mai degrabă electoratul decât să consolideze une véritable alternative à Jean-Luc Mélenchon, dont ficellantes àuchee. Cette situation s’explique en partie par la conflict strategic permanent du leader, care lui permet d’occuper l’espace médiatique, ainsi que par une retorique populite visant à mobilizer ses sympathisants et les abstentionnistes. Totuși, această „strategie de contractualitate într-o societate din ce în ce mai fragmentată și polarizată este très risquée”, și s-ar putea întoarce împotriva stângii, așa cum analizează politicianul Rémi Lefebvre.

Situația actuală a LFI, caracterizată de tensiuni interne și de o critică tot mai mare a centralizării puterii în jurul conducerii carismatice a lui Jean-Luc Mélenchon, constituie un punct de cotitură care s-ar putea dovedi decisiv din această cauză. Les fidèles à la figure du fondateur sont peu inclins à remittre en question sa prééminence, ouvrant ainsi la possibilité à l’ancien candidate de se présenter une quatrième fois à l’élection présidentielle, tant seatable position FI, t’ain.

Les appels à la democratisation et à une ouverture plus large émanant des disidents îi determină să prevadă leur avenir în afara mișcării judecate prea încuiate de anturajul liderului. Întrebarea este de a ști dacă acești dizidenți, bazându-se pe propriile resurse, sunt capabili să se detașeze de orbita insouciante și de fondatorul lor, pentru a se poziționa ca o alternativă credibilă la Jean-Lucé Aujourd’hui rien n’en est moins. sigur.

Leave a comment